Cum rezistăm unor aplicări agresive a Legii Concurenței ?

Publicat pe Actualizat pe

Acest material aduce lumină asupra:femidacomprimat

  • informației relevante destinate conducătorilor întreprinderilor, contabililor, companiilor de audit care deservesc întreprinderile pasibile inspectării sau inspectate deja de către Consiliului Concurenței;
  • comportamentului Consiliului Concurenței care emană probleme de ordin financiar, fiscal și judiciar;
  • fortificării contabile sau de audit a probelor destinate confirmării în judecată a pagubei iminente provocate de acțiunile premature a Consiliului Concurenței de a încasa amenzile forțat;
  • circumstanțelor care pot confirma instanțelor de judecată că paguba iminentă submină activitatea normală a întreprinderii;
  • unor situații practice cu care se confruntă agenții economici în legătură cu inspecțiile Consiliului Concurenței.

Potrivit art. 54 din Legea concurenței Nr. 183 din 11 iulie 2012 Consiliul Concurenței are dreptul să solicite diferite informaţii care, de regulă, sunt stocate în dosarele cu documente contabile —  active, capital propriu, datorii, consumuri, cheltuieli, venituri, rezultate financiare, fapte economice ale entităţii, situaţii financiare anuale etc. (art. 54 (1) În scopul exercitării atribuţiilor sale, Consiliul Concurenţei are dreptul să solicite şi să obţină de la întreprinderi, asociaţii de întreprinderi, de la autorităţi ale administraţiei publice documentele şi informaţiile necesare).
Refuzul în prezentarea informației Consiliului Concurenței este calea cea mai simplă de a primi o amendă de milioane și de a provoca desfăşurarea inspecţiei în conformitate cu art. 56 al Legii concurenței. Evitați confruntările de acest gen mai ales când vă provoacă. Practica judiciară formată, la nivelul Curții Supreme de Justiție, denotă existența cazurilor de sancționare pentru refuzul de a se supune inspecţiei efectuate în conformitate cu art. 56 al Legii concurenței. Un astfel de exemplu se regăsește în  DECIZIA din 20 aprilie 2016 a Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie. În acest caz  este vorba de o amendă în mărime de 975 485,40 lei, ceea ce reprezintă 0,45 % din cifra totală de afaceri realizată în anul 2014 – sursa http://jurisprudenta.csj.md/db_col_civil.php (dosar 3ra-609/16).

Dacă Consiliului Concurenței solicită informație privind cifra totală de afaceri a întreprinderii pentru anul precedent contabilitatea sau compania de audit trebuie să înțeleagă că se apropie amenda. Despre aceste presupuneri rezonabile ar fi bine de raportat conducerii întreprinderii care trebuie să pună sarcinile respective juristului, avocatului sau companiei de audit. Este necesar de reținut că Consiliului Concurenței poate avea deja cifra totală de afaceri a întreprinderii din alte surse (conform Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM)).

Mai jos, prin prisma structurii cifrei totale de afaceri a întreprinderii,  vom analiza unele aspecte judiciare importante pentru suspendarea amenzilor aplicate de Consiliului Concurenței.

Practica judiciară recent formată denotă că Consiliului Concurenței folosește activ procedurile de încasare forțată a amenzilor chiar și atunci când agentul economic le-a contestat (amenzile) in judecată. Articolul 47 alin (3), (4) din Legea concurenței prevede:

«Intentarea acţiunii în justiţie nu suspendă executarea deciziei sau prescripţiei Consiliului  Concurenţei până la soluţionarea cauzei în fond de instanţa de judecată, dacă instanţa nu dispune altfe.»

«În cazul în care decizia atacată în partea ce ţine de aplicarea sancţiunilor a fost anulată, în tot sau în parte, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, suma corespunzătoare a amenzii se restituie plătitorului acesteia din bugetul de stat în termen de 45 de zile.»

Este indiscutabil, încasarea forțată și prematură a amenzilor poate influența negativ activitatea întreprinderii. Una din cauze este că litigiile judiciare privind anularea amenzilor durează mai mulți ani. Deci, pe parcursul a doi sau trei ani milioane de lei riscă să fie sustrase din circuitul economico-financiar al întreprinderii, mai mult ca atât, aceste sume «ingerate forțat ca amenzi» sunt supuse impozitării (este vorba de impozitul pe venit). Totodată, după anularea acestor amenzi prin judecată, impozitul pe venit achitat la buget nu se restituie. Excepție — dacă Hotărârea judecătorească specifică acest fapt. Însă, pentru a recalcula și a restitui impozitul pe venit achitat din sumele sustrase ilegal din circuit și «ingerate forțat ca amenzi» este necesar de formulat cerința respectivă în cererea de chemare în judecată. Altfel, conform art. 30 din Codul Fiscal (CF) al RM amenzile şi penalităţile aplicate pentru încălcarea actelor normative sunt cheltuieli nepermise de a fi deduse. Deci, indiferent, sumele amenzilor sunt legale sau ilegale ele nu sunt permise la deduceri. La moment, acțiunea articolului 47 (3) din Legea concurenței combinată cu art. 30 din CF al RM generează, în lanț, întreprinderilor multiple probleme de ordin financiar, fiscal și judiciar. Cauza este comportamentul agresiv al Consiliului Concurenței, bazat pe art. 47 alin.(3) din Legea concurenței și încurajat de atitudinea simplistă a unor reprezentanți (avocați) ai întreprinderilor. Practica judiciară denotă că reprezentanții întreprinderilor formează și argumentează cerințe în instanțele de judecată fără fortificare contabilă sau economico-financiară a pagubei iminente (prejudiciului iminent).

Noțiunea de paguba iminentă în sensul Legii contenciosului administrativ poate viza o potențială perturbare a funcționării unei instituții sau al unui serviciu public sau afectarea gravă a altui interes public sau privat.

Dura realitate este următoarea: agenții economici au dreptul, direct în judecată, să conteste, să solicite suspendarea amenzilor aplicate de Consiliul Concurenței. Atenție: dacă o să contestați actele administrative la Consiliul Concurenței (conform procedurii Legii contenciosului administrativ) riscați să pierdeți termenii de prescripție, mergeți direct în judecată. Consiliul Concurenței face tot posibilul pentru a încasa amenzile de la agenții economici fără a aștepta finalizarea litigiilor în instanțele de judecată. Practica judiciară denotă, că amenzile de milioane, fiind contestate, fiind în litigiu de judecată pot fi urmărite și încasate forțat de la agenții economici din cauză că acestea nu au fost suspendate. Baza de date publică a hotărârilor Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie poate fi accesată la http://jurisprudenta.csj.md/db_col_civil.php.  Prin prisma a trei exemple practice vom analiza și vom încerca să găsim soluții la problematica încasării premature a amenzilor aplicate agenților economici de către Consiliul Concurenței (se aplică prin Decizii ale Plenului Consiliului Concurenţei).  La general, amenzile aplicate agenților economici prin Deciziile Plenului Consiliului Concurenţei, pot fi separate în două categorii — de procedură și de fond:

  • amenzile de procedură sunt aplicate agenților economici pentru nerespectarea procedurilor aferente procesului de control efectuat de către Consiliul Concurenței. (Legea concurenței, articolul 68. Faptele ce constituie încălcări ale normelor de procedură ale legislaţiei concurenţiale);
  • amenzile de fond sunt aplicate pentru un anumit comportament ilegal al agentului economic în cadrul activității sale.  (Legea concurenței, articolul 71.Faptele ce constituie încălcări ale normelor materiale ale legislaţiei concurenţiale)

Ambele categorii de amenzi pot fi contestate în instanța de judecată cu sau fără suspendarea lor. Conform Legii contenciosului administrativ agentul economic are dreptul să solicite instanței de judecată suspendarea amenzii aplicate de Consiliul Concurenței. Dacă agentul economic nu solicită suspendarea amenzii, indiferent de faptul că cauza respectivă încă se judecă, el urmează să o achite la buget.  De notat că, judecarea pricinii în favoarea întreprinderii, după achitarea amenzii la buget, indirect, va fi asuprită de factorul psihologic – banii sunt la buget și ei se restituie din bugetul de stat. O suspendare reușită a amenzilor aproape este imposibilă dacă nu se prezintă instanței de judecată probe temeinice care să justifice că amenda Consiliului Concurenței cauzează prejudiciu iminent activităţii întreprinderii. În practică, pe marginea cerințelor agentului economic de suspendare a amenzii, formate în lipsa probelor, Curtea Supreme de Justiţie le califica în felul următor:

(Extras din dosarul nr. 3r-196/16,  DECIZIA din  28 septembrie 2016 a Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie)

«…în partea ce ține de aplicarea amenzii în mărime de 1 051 775,65 lei, pînă la examinarea pricinii în fond. Or, la caz, SA „XXX” nu a prezentat probe temeinice care să justifice cauzarea prejudiciului iminent activităţii întreprinderii. Noțiunea de paguba iminentă în sensul Legii contenciosului administrativ poate viza o potențială perturbare a funcționării unei instituții sau al unui serviciu public sau afectarea gravă a altui interes public sau privat. Se reţine că, mărimea amenzii aplicate prin decizia Plenului Consiliului Concurenţei nu depăşeşte limita prevăzută de lege de 0,5 % , constituind 0,1 % din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior sancţionării, respectiv aceasta nu poate duce la perturbarea funcţionării SA „XXX”. În lumina reglementărilor art. 47 alin. (4) al Legii concurenţei, legiuitorul a prevăzut expres modalitatea de revendicare a drepturilor plătitorului în cazul în care decizia contestată este anulată de instanţă, suma amenzii restituindu-se acestuia în termen de 45 de zile din bugetul de stat. În aceste circumstanţe, neaplicarea măsurii de suspendare a acţiunii nu va face imposibilă restituirea sumelor băneşti achitate. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ţinând cont de faptul că Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 08 august 2016 nejustificat a admis cererea SA „ XXX” de suspendare a executării deciziei Plenului Consiliului Concurenţei nr. 36 din 21 iulie 2016, concluzionează asupra casării încheierii şi emiterii unei noi decizii sub formă de încheiere prin care cererea să fie respinsă.»

După cum vedem, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a considerat că amenda, în mărime de 1 051 775,65 lei, urmează a fi achitată până la examinarea pricinii în fond. Totodată, Curtea Supremă de Justiție consideră că SA „ XXX” poate primi banii înapoi după examinarea pricinii în fond. Conform art. 47 alin. (4) al Legii concurenţei, legiuitorul a prevăzut expres modalitatea de revendicare a drepturilor plătitorului în cazul în care decizia contestată este anulată de instanţă, suma amenzii restituindu-se acestuia în termen de 45 de zile din bugetul de stat. Formal se creează impresia că nu are loc o gravă prejudiciere a activității agentului economic. Pur și simplu, activele agentului economic ilegal o să fie micșorate și lipsite de 1 051 775,65 lei pe parcursul a câtorva ani de zile (pe perioada examinării litigiului în judecată)?

Pe marginea acestui exemplu practic putem face următoarele concluzii:

  • Reprezentantul SA „XXX” probabil a mizat pe, buna credință și pe faptul că 1 051 775,65 lei este o sumă mare și poate fi un argument decisiv la formarea intimei convingeri a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie.
  • Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie au privit amenda de un 1 051 775,65 lei raportînd-o milioanelor din cifra totală de afaceri. Ei au considerat că 1 051 775,65 lei sunt 0,1 % din cifra totală de afaceri realizată în anul anterior sancţionării. Adică 0,1 % din cifra totală de afaceri este un nimic pentru «gigantul» SA „XXX”. Alte probe care ar fi influențat intima convingere a judecătorilor în dosar nu au existat.

Care sunt aceste probe și de unde trebuiau luate pentru a fi aduse în fața magistraților Curţii Supreme de Justiţie?

Scopul probelor suplimentare este de a semnaliza instanței de judecată că 1 051 775,65 lei, totuși, pentru SA „XXX” sunt bani mari și că încasarea lor  va dăuna activității economico-financiare.

În asemenea situații instanței de judecată este necesar de prezentat documente care confirmă că:

  • cifra de afaceri, deși este un indicator  important, nu este unica care determină succesul întreprinderii. În dependență de costul vînzărilor, cheltuielile generale și administrative, comerciale, financiare, rezultatul activității, dar și fluxul de numerar poate devia mult de la cifra de afaceri, devenind foarte mici. Mai mult decît atît, chiar dacă activitatea operațională a generat  un surplus de mijloace financiare, ca regulă, la sfîrșitul anului operațional acest surplus este repartizat;
  • sustragerea amenzii din circuitul financiar al întreprinderii, de obicei, impune întreprinderea să solicite mijloace externe cu costuri suplimentare a banilor împrumutați.
  • nu toate resursele financiare și materiale din cifra totală de afaceri sunt proprii. Cifra de afaceri nu constituie 100% resurse proprii. Valoarea mărfii străine formal trece prin cifra de afacere a întreprinderii (în cazul nostru este vorba de un centru comercial). De exemplu, centrele comerciale pot avea in realizare 100% marfa terțelor persoane (active străine). Respectiv, cifra totală de afaceri nu poate fi raportată la capacitatea financiară a întreprinderii. Magistrații trebuie documentați cu date contabile care confirmă că capacitatea financiară reală a întreprinderii este suma valorii adăugate încasată în urma vânzării mărfurilor transmise la realizare de terțele persoane. Marfa aflată în vânzare și ulterior realizată nu este proprietatea întreprinderii sancționată de Consiliul Concurenței. Magistrații trebuie documentați și cu date contabile care să confirme cheltuielile.
  • în cifra de afaceri participă creditele bancare pentru care este necesar de achitat procentul cu sumele de deservire a creditului.
  • capacitatea financiară a întreprinderii este afectată de numărul angajaților deoarece este influențată negativ de fondul de salarizare. Magistrații trebuie documentați că numărul angajaților asigurați este mare.
  • capacitatea financiară a întreprinderii este afectată de diferența cursului valutar,
  • în cifra de afaceri participă sumele datoriilor pentru marfa furnizată și neachitată,
  • în cifra de afaceri participă sumele mărfurilor returnate de consumatori,
  • capacitatea financiară a întreprinderii este afectată de amenzile altor organe de control (dacă există) ex. Serviciul fiscal.
  • capacitatea financiară a întreprinderii este afectată de suma cheltuielilor curente ale întreprinderii (plați de arenda spații și utilaje, plata servicii comunale, transport ect.)

Dacă, totuși, judecata a respins cererea întreprinderii, privind suspendarea deciziei Plenului Consiliului Concurenței în partea ce ține de aplicarea amenzilor, cum de procedat? Întreprinderea mai are o șansă de suspendare în temeiul articolului 81 din Codul de executare Nr. 443 din  24.12.2004. Întreprinderea poate depune o cerere de suspendare a urmăririi sumei şi de emitere a încheierii privind asigurarea acţiunii prin suspendarea executării Deciziei Plenului Consiliului Concurenţei pe seama depunerii cauţiunii conform art. 80 – 82 Cod de executare – 120% din suma bănească ce urmează a fi încasată.

Articolul 81 din Codul de executare nr. 443 din  24.12.2004

Cuantumul cauţiunii
Cauţiunea se depune în cuantum de 120% din suma bănească ce urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat să le transmită în temeiul hotărîrii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată.

Pentru ca cererea de asigurare a acţiunii să fie mai convingătoare se recomandă de apelat pct. 13 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 3 din 15 aprilie 2013 privind modificarea şi completarea Hotărîrii explicative cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile nr. 32 din 24.10.2003. Potrivit acestor explicații instanţele de judecată verifică: raţionalitatea şi temeinicia cerinţelor solicitantului despre aplicarea măsurilor de asigurare; probabilitatea cauzării unui prejudiciu solicitantului în cazul neaplicării măsurilor asigurătorii; dacă există ”periculum in mora” (pericol de dispariţie, degradare, înstrăinare, risipire a bunului sau proastă administrare); asigurarea unui echilibru între interesele părţilor cointeresate; în ce măsură modalitatea de asigurare a acţiunii solicitate e în corelaţie cu obiectul acţiunii înaintate şi dacă aceasta va asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de asigurare.

Aspectele practice expuse mai sus pot fi studiate suplimentar analizând Deciziile Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 28 decembrie 2016, din 28 septembrie 2016 și din 21 decembrie 2016:

dosarul nr. 3r-302/16 DECIZIE 21 decembrie 2016 Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție;

dosarul nr. 3r-196/16 DECIZIE 28 septembrie 2016 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie;

dosarul nr. 3r-316/16 DECIZIE 28 decembrie 2016 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie.

Aceste decizii sunt publice și pot fi preluate de pe sursa http://jurisprudenta.csj.md/db_col_civil.php.

Cum să ne comportăm în cazul unei inspecții?

Să precăutăm o situație concretă. Între orele 09:00 şi 18:00 V-ați trezit cu angajaţii Consiliului Concurenţei la întrare, pe coridoarele sau în anticamera întreprinderii și ei încep inspecţia conform ordinului emis de preşedintele Consiliului Concurenţei (art. 55, 56 Legea concurenței), în care se indică:

  • scopul şi obiectul inspecţiei,
  • data la care începe inspecţia
  • şi sancţiunile prevăzute la art. 68–70 şi 76,
  • precum şi dreptul de a ataca ordinul în instanţa de judecată.

Ce faceți?

  1. Vă asigurați dacă conform obligațiunilor de serviciu această situație este de competența D-stră. Dacă nu, informați conducerea și persoana competentă. Dacă da, vă asigurați că se respectă următoarele drepturi din alin. (10) al art. 56 din Legea concurenței în următoarea ordine: mai întâi drepturile din g) apoi lit. a), după care lit. e). Atenție! Ordinea drepturilor expusă în art. 56 nu este în favoarea întreprinderii, totodată unele din ele, de facto, nu sunt «drepturi», ele sunt mai mult obligațiuni.

Extras din art. 56

(10) Pe parcursul efectuării inspecţiei, subiectul supus inspecţiei are următoarele drepturi:
    a) să ia cunoştinţă de dispoziţia de investigaţie a cazului, de ordinul în baza căruia a fost dispusă efectuarea inspecţiei şi de delegaţia de inspecţie şi să obţină cîte o copie de pe acestea;
b) să obţină un exemplar al proceselor-verbale privind efectuarea inspecţiei;
c) să prezinte probe în cadrul efectuării inspecţiei;
d) să prezinte explicaţii înregistrate sub orice formă referitoare la obiectul şi scopul inspecţiei;
    e) să identifice datele şi informaţiile ce constituie secret comercial şi alte informaţii confidenţiale furnizate de el în procesul efectuării inspecţiei;
f) să obţină copii de pe toate registrele sau documentele ridicate pe parcursul inspecţiei şi lista acestor registre şi documente semnată de angajaţii Consiliului Concurenţei care desfăşoară inspecţia;
    g) să fie asistat de avocaţi, de alţi reprezentanţi împuterniciţi conform legislaţiei. Lipsa acestora nu poate fi invocată de subiectul supus inspecţiei drept temei pentru amînarea inspecţiei.

  1. Vă asigurați că se respectă și alin (5) din art. 56 – angajaţii Consiliului Concurenţei autorizaţi să desfăşoare o inspecţie îşi exercită drepturile de inspecţie prin prezentarea ordinului menţionat la alin. (1) şi a unei delegaţii semnate de preşedintele Consiliului Concurenţei, în care se indică împuternicirile acestora.Inspecția nu poate fi extinsă peste împuternicirile indicate în delegaţie.
  2. Dacă acțiunile angajaţilor Consiliului Concurenţei depășesc limitele împuternicirilor indicate în delegaţie ei pot fi refuzați. Însă, acest moment urmează a fi documentat. De exemplu, litera  e) din alin. (10) al art. 56 din Legea concurenței prevede dreptul subiectului supus inspecţiei să identifice datele şi informaţiile ce constituie secret comercial şi alte informaţii confidenţiale furnizate de el în procesul efectuării inspecţiei. Cînd angajații Consiliului Concurenţei solicită accesul la informație și documente care constituie secret comercial ei pot fi refuzați dacă preşedintele Consiliului Concurenţei nu a solicitat accesul în scris conform art. 11 (2) din Legea 171  din  06.07.1994 cu privire la secretul comercial (la care face referință art. 63 (1) din Legea concurenței). Legea concurenței nu prevede accesul expres la secretul comercial al întreprinderilor. Conform alin. (1) al articolului 5 din Legea cu privire la secretul comercial obiecte ale secretului comercial (know-how) sînt interesele economice şi informaţiile tăinuite intenţionat despre diferitele aspecte şi domenii ale activităţii economice de producţie,de administrare, tehnico-ştiinţifice, financiare a agentului economic, a căror protecţie este condiţionată de interesele concurenţei şi posibila periclitare a securităţii economice a agentului economic.
  3. După ce ați reușit să întrați în dreptul specificat la lit.g) – să fiți asistat de avocaţi, de alţi reprezentanţi împuterniciţi conform legislaţiei, încercați să valorificați dreptul de a ataca ordinul emis de preşedintele Consiliului Concurenţei în instanţa de judecată conform 56 (1) din Legea concurenței. Pentru aceste acțiuni aveți nevoie de timp care nu-l aveți și nici inspecția nu o puteți opri. Atenție! Conform art. 56 alin.(17) din Legea concurenței obligaţia de a prezenta documente sau informaţii şi dreptul de a ridica documente nu se aplică comunicărilor dintre avocat sau consilier juridic independent şi client făcute în scopul şi în interesul exercitării dreptului la apărare al clientului în cadrul procedurilor prevăzute de prezenta lege. Odată ce inspecția pare a fi inevitabilă vă asigurați că situația creată corespunde sau nu corespunde alin. (3) art. 57 din Legea concurenței.

(3) Accesul reprezentanţilor Consiliului Concurenţei în încăperi, terenuri sau mijloace de transport ocupate  de persoane fizice, în lipsa consimțământului lor, se permite numai în baza mandatului judecătoresc emis în condiţiile prezentului articol şi prezentat persoanei supuse inspecţiei.

Dacă registrele şi documentele etc. solicitate a fi ridicate se află în terenuri, încăperi, sau mijloace de transport ocupate de persoane fizice (inclusiv în locuinţele membrilor organelor de conducere sau ale membrilor personalului întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi în cauză) informați despre aceasta angajaţii Consiliului Concurenţei. Ordinul emis de preşedintele Consiliului Concurenţei nu are putere juridică în situațiile când registrele şi documentele solicitate sunt pe teritorii (unități de transport, apartamente, case, etc.t) ocupate de persoane fizice (ex. contabilul sau directorul le-au luat acasă). Accesul reprezentanţilor Consiliului Concurenţei în încăperi, terenuri sau mijloace de transport ocupate  de persoane fizice, în lipsa consimțământului lor, este interzis fără mandatul judecătoresc. Dacă consimțământului persoanelor fizice există atunci este necesară decizia Plenului Consiliului Concurenţei emisă în temeiul alin (1) al articolului 57 din Legea concurenței. Totodată, Decizia Plenului Consiliului Concurenţei nu are putere juridică pentru situațiile când este lipsa consimțământului persoanelor fizice. Potrivit alin. (3) al articolului 57 din Legea concurenței accesul reprezentanţilor Consiliului Concurenţei în încăperi, terenuri sau mijloace de transport ocupate de persoane fizice, în lipsa consimțământului lor, se permite numai în baza mandatului judecătoresc prezentat persoanei supuse inspecţiei. Situația descrisă în alin. (1) ale articolului 57 este aplicabilă numai situațiilor când există consimțământul persoanelor fizice. Deci, fiți atenți, alin. (3) concretizează modul de aplicare a alin. (1) din articolul 57 din Legea concurențeiAlin. (1) din articolul 57 prevede: În cazul în care există o suspiciune întemeiată că registrele sau alte documente privind activitatea şi obiectul inspecţiei care ar putea fi pertinente pentru a dovedi o încălcare gravă a art. 5 şi 11 sînt păstrate în încăperi, terenuri şi mijloace de transport ale persoanelor fizice, inclusiv în locuinţele membrilor organelor de conducere sau ale membrilor personalului întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi în cauză, Plenul Consiliului Concurenţei poate dispune, printr-o decizie, desfăşurarea unei inspecţii în aceste încăperi, terenuri sau mijloace de transport.

Pentru situațiile când registrele şi documentele etc. solicitate a fi ridicate se află în terenuri, încăperi, sau mijloace de transport ocupate de persoane fizice putem face concluzii:

  • Legea nu interzice ca registrele şi documentele etc., solicitate a fi ridicate, să se afle în terenuri, încăperi, sau mijloace de transport ocupate de persoane fizice (inclusiv în locuinţele membrilor organelor de conducere sau ale membrilor personalului întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi în cauză). Pentru această situație ordinul de inspecție a preşedintelui Consiliului Concurenţei nu are putere juridică și procedurile legale de acces la registre şi documente depinde de voința (consimțământul) persoanelor fizice.
  • când nu există consimțământul persoanelor fizice (1) al art. 57 din Legea concurenței nu are putere juridică. În această situație se aplică alin. (3) al art. 57 din Legea concurenței care prevede necesitatea emiterii mandatului judecătoresc. Decizia Plenului Consiliului Concurenţei și ordinului de inspecție emis de preşedintele Consiliului Concurenţei nu au putere juridică.
  • când există consimțământul persoanelor fizice este necesară decizia Plenului Consiliului Concurenţei emis conform alin. (1) al 57 din Legea concurenței, ordinul de inspecție emis de preşedintele Consiliului Concurenţei nu are putere juridică, emiterea mandatului judecătoresc nu este obligatoriu.
  • dacă registrele şi documentele sau întors în oficiul întreprinderii din terenuri, încăperi, sau mijloace de transport ocupate de persoane fizice, mandatul judecătoresc și decizia Plenului Consiliului Concurenţei emise pentru persoane fizice nu au putere juridică.
  • perioada când registrele şi documentele etc., solicitate a fi ridicate, se află în terenuri, încăperi, sau mijloace de transport ocupate de persoane fizice poate oferi întreprinderii suficient timp pentru contestarea și suspendarea ordinului preşedintelui Consiliului Concurenţei prin instanţa de judecată conform 56 (1) din Legea concurenței.

Cum, în altă situație, s-a descurcat un agent economic cu amendă în mărime de 4 874 833,45 lei, ce reprezintă 0,45% din cifra totală de afaceri realizată în anul 2014,  aplicată prin decizia Plenului Consiliului Concurenței pentru refuzul de a se supune inspecției efectuate în conformitate cu art. 56 din Legea concurenței şi pentru acţiunile de prezentare incompletă, în cadrul inspecției desfăşurate în conformitate cu art. 56 din Legea concurenței, a documentelor aflate în raport cu scopul şi obiectul investigației, vedeți aici:

http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=27665 Este vorba de DECIZIA din 20 aprilie 2016 a Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție.

Autor Tudor Gladii, jurist, ex-vicepreşedintele Plenului Consiliului Concurenţei

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s