Despre controlul asupra concentrărilor economice

 (fuziune, preluarea controlului, crearea de societăți în comun)

Scopul controlului asupra concentrărilor economice este de a preveni eventualele probleme concurențiale care pot distorsiona funcționarea piețelor afectînd concurența efectivă urmare a modificării de durată a structurii acestora, în special în cazul creării sau consolidării poziției dominante.

Capitolul IV din Legea concurenței nr.183 din 11.07 2012 este dedicat normelor materiale în legătură cu realizarea concentrărilor economice.

În Republica Moldova orice operațiune de concentrare economică care depășește pragul valoric stabilit în Legea concurenței nr.183 din 11.07 2012 poate fi pusă în aplicare doar dacă este autorizată de Consiliul Concurenței.

Pragul valoric constă din două dimensiuni – 1) cifra totală de afaceri realizată cumulativ de întreprinderile care urmează să-și concentreze puterea – 25 mln MDL și 2) cifra totală de afaceri a cel puțin două dintre aceste întreprinderi, realizată pe teritoriul Republicii Moldova, fiecare în parte – 10 mln MDL. Ambele se referă la anul anterior operațiunii.

Autorizarea, autorizarea condiționată sau neautorizarea reprezintă produsele autorității de concurență (deciziile Plenului Consiliului Concurenței) urmare a notificării de către întreprinderi a intenției de a realiza operațiunea de concentrare. Notificare este cu plată – 0,1% din cifra totală de afaceri realizată cumulat pe teritoriul Republicii Moldova de către întreprinderile implicate în anul anterior oparațiunii și nu poate depăși 75 000 MDL.

Notificarea se face prin prezentarea informațiilor conform Formularului de notificare (complet sau simplificat) și notei privind cifra de afaceri (Formularele respective sunt anexe la Regulamentul privind concentrările economice aprobat prin Hotărîrea Plenul Consiliului Cooncurenței nr.17 din 30 august 2013).

Consiliul Concurenței are obligația  de a face publică (pagina sa web și Monitorul Oficial al RM)  intenția de a realiza concentrarea economică, notificată de către  întreprinderi.

În funcție de îndoielile, identificate de Consiliul Concurenței, privind compatibilitatea cu mediul concurențial și implicarea întreprinderilor pentru înlăturarea acestora, examinarea notificarii poate să dureze cel mult:

I etapă – 30 zile lucrătoare de la primirea notificării complete sau

II etapă – 90 zile de la inițierea investigației (după expirarea a celor 30 zile lucrătoare aferente I etape), dacă Consiliul Concurenței constată că problemele de ordin concurențial n-au putut fi soluționate în cadrul I etape .

Pentru a constata compatibilitatea concentrării economice cu mediul concurențial Consiliul Concurenței trebuie să evalueze operațiunea ghidîndu-se de anumite criterii, îngrijindu-se ca respectiva să fie în beneficiu consumatorilor și să nu reprezinte obstacole în calea concurenței. Dificultatea acestui exercițiu, pe lîngă delimitarea corectă a piețelor relevante și potențial afectate de operațiune, este amplificată de sarcina de a prognoza eventualul comportament al participanților la piață urmare a realizării concentrării economice. În acest sens este important ca informația prezentată de întreprinderi să fie corectă, deplină și posibil de precisă, iar capacitatea autorității de a evalua una pe măsura responsabilității cu care este investită. De notat, că Legea prevede sancționarea întreprinderilor ce deviează de la normele de procedură legate de prezentarea informației. Cooperarea întreprinderilor cu autoritatea de concurență este importantă și în cazul înaintării de către întreprinderi a angajamentelor prin care respectivele urmează să înlăture îndoielile grave privind compatibilitatea cu mediul concurențial. Angajamentele pot, spre exemplu să se reducă la vînzarea unor active sau/și la asumarea unui anumit comportament în scopul asigurării compatibilității. Regulamentul privind acceptarea angajamentelor propuse de întreprinderi aprobat prin Hotărîrea Plenului Consiliului Concurenței nr.2 din 22 ianuarie 2015 expune cerințele înaintate față de astfel de angajamente.

Procedura de investigare (etapa II) este identică cu procedura de investigare a presupuselor încălcări ale legislației concurențiale. Consiliul Concurenței, respectiv, dispune de aceleași instrumente de investigație: solicitarea de informații, intervierea persoanelor la sediul autorității, desfășurarea inspecțiilor și intervierea în cadrul inspecției; analiza faptelor constatate și raportarea acestora la norma legală. Și la acestă etapă intreprinderile pot să-și asume angajamente conform Regulamentul privind acceptarea angajamentelor propuse de întreprinderi aprobat prin Hotărîrea Plenului Consiliului Concurenței nr.2 din 22 ianuarie 2015. La finalul investigației se întocmește Raportul asupra investigației care se prezintă întreprinderilor în cauză pentru a-și exprima punctul de vedere asupra concluziilor și propunerilor din Raport. Garantarea dreptului la apărare prevede și asigurarea accesului la dosar și a dreptului la audieri.

Deciziile Plenului Consiliului Concurenței asupra investigației se bazează doar pe constatările din raportul de investigație asupra cărora întreprinderile și-au putut prezenta observațiile.

Exceptări – fără a fi notificată în prealabil Legea permite punerea în aplicare a unei oferte publice sau a unei serii de tranzacții cu valori mobiliare prin care se dobîndește controlul cu condiția că concentrarea economică să fie notificată fără întîrziere și cel ce dobîndește controlul să nu exercite drepturile de vot aferente valorilor mobiliare. Exercitarea acestor drepturi este îndreptățită numai pentru a menține valorea integrală a investiției și se face posibilă doar în temeiul unei decizii a Plenului Consiliului Concurenței prin care se poate acorda, la cerere, derogare de la interdicția respectivă. Cererea trebuie să fie justificată și poate fi depusă înainte de notificare sau după operațiune. Decizia Plenului Consiliului se emite cu considerarea efectelor suspendării votului, amenințării produse de concentrare și altor factori relevanți. Derogarea poate fi acordată sub rezerva îndeplinirii unor condiții și obligații în vederea asigurării concurenței efective.

Sancționarea – întreprinderile care nu notifică o concentrare economică, potrivit Legii, în prealabil; realizează o concentrare economică cu încălcarea Legii; pun în practică o operațiune declarată incompatibilă cu mediul concurențial printr-o decizie a Plenului Consiliului Concurenței sunt sancționate de autoritate conform prevederilor Legii Concurenței. Mărimea amenzii, calculată în baza cifrei de afaceri realizate de întreprindere, reflectă gravitatea și durata încălcării. Nivelul maxim al amenzii este de 5% din cifra totală de afaceri realizată de întreprindere.

Întreprinderile sunt sancționate și pentru încalcări de ordin procedural. Nivelul maxim al acestor amenzi este de 0,5% din cifra totală de afaceri.

Deciziile Plenului Consiliului Concurenței prin care este sancționată încălcarea prevederilor Legii la capitolul concentrări economice pot fi contestate la Curtea de Apel Chișinău.

Restabilirea situației anterioare – Consiliul Concurenței este în drept să solicite întreprinderilor să dizolve concentrarea (prin Decizia Plenului) sau să intenteze o acțiune în instanța de judecată privind dizolvarea concentrării sau să să adopte (dacă disolvarea nu conduce la restabilirea situației) orice altă măsură adecvată pentru a restabili situația anterioară în următoarele cazuri:

• dacă se constată că o concentrare economică a fost pusă în aplicare, fiind, anterior, declarată incompatibilă cu mediul concurențial;
• dacă se constată că o concentrare economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea unei condiții, impuse printr-o decizie adoptată urmare a investigării respectivei concentrări, și fără îndeplinirea căreia concentrarea ar fi creat probleme de ordin concurențial.