A.O. „PICON” Moldova

Despre mărimea pragului la notificarea concentrărilor economice

Publicat pe 20 martie 2019 Actualizat pe 20 martie 2019

Tema articolului este inspirată parțial de intrarea în vigoare,  la data de 1 ianuarie 2019 a noii Legi a contabilităţii şi raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 (Monitorul Oficial nr.1-6/22 din 05.01.2018 ). Mai bine zis, o problemă „cu barbă” și-a făcut din nou loc, în șirul temelor actuale de discutat în vederea contribuirii la menținerea și dezvoltarea concurenței prin eficientizarea controlului asupra concentrărilor economice.

Deci, atenție la prevederile articolul 4. „Categoriile entităţilor şi grupurilor” din Legea  contabilităţii şi raportării financiare:

„Articolul 4. Categoriile entităţilor şi grupurilor

(1) Entitatea micro este entitatea care, la data raportării, nu depăşeşte limitele a două dintre următoarele criterii:

10. a) totalul activelor – 5 600 000 de lei; b) veniturile din vînzări – 11 200 000 de lei; c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune – 10.

(2) Entitatea mică este entitatea care, nefiind entitate micro, la data raportării, nu depăşeşte limitele a două dintre următoarele criterii:

50. a) totalul activelor – 63 600 000 de lei; b) veniturile din vînzări – 127 200 000 de lei; c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune – 50.

(3) Entitatea mijlocie este entitatea care, nefiind entitate micro sau entitate mică, la data raportării, nu depăşeşte limitele a două dintre următoarele criterii:

250. a) totalul activelor – 318 000 000 de lei; b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei; c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune – 250.

(4) Entitatea mare este entitatea care, la data raportării, depăşeşte limitele a două dintre următoarele criterii:

250. a) totalul activelor – 318 000 000 de lei; b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei; c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune – 250.”

Criteriul de care suntem interesați se referă la venituri din vânzări – unul din cele trei criterii, depășirea limitei căruia, (în caz de este luat în calcul) determină atribuirea entității la una dintre cele patru categorii de entități – micro, mică, mijlocie, mare.

Anume acest criteriu, datorită esenței sale economice (indicator al puterii de piață), simplității de a fi calculat (calculul este standardizat) și accesibilității (vezi raportul financiar al întreprinderii) este considerat relevant și pentru politicile concurențiale. Astfel criteriul venit din vânzări (cifra de afaceri) este folosit pentru stabilirea pragurilor menite să servească drept filtru pentru întreprinderi și autorități de concurență la etapa identificării întreprinderilor care urmează să obțină autorizare pentru punerea în aplicare a operațiunii de concentrare economică.

Cu regret, logica controlului asupra concentrărilor economice pus de Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012 ( în continuare – Lege sau Legea concurenței) în sarcina Consiliului Concurenței, din start, nu era susținută de mărimea pragurilor fixate în Lege. Anume la depășirea acestor praguri, întreprinderile din Republica Moldova sunt obligate înainte de orice fuziune, operațiune de preluare de control sau creare de întreprinderi în comun să obțină autorizarea (permisiunea) emisă de autoritatea respectivă.

Orice argumente aduse în favoare stabilirii unor praguri cel puțin de două ori mai mari, la timpul elaborării și adoptării Legii, nu au fost acceptate. În rezultat, conform Legii Concurenței întreprinderile care intenționează să-și modifice controlul asupra proprietății, apelând la una din formele de concentrare economică, care realizează cumulativ în anul anterior operațiunii preconizate, cifra totală de afaceri ce depășește 25 000 000 lei şi există cel puţin două întreprinderi implicate în operațiune care au realizat pe teritoriul Republicii Moldova, fiecare în parte, o cifră totală de afaceri mai mare de 10 000 000 lei în anul anterior operațiunii, urmează înainte de punere în aplicare să depună la Consiliul Concurenței notificarea și să obțină autorizarea concentrării în cauză. Fără a cunoaște piața unde se creează și în continuare se planifică activitatea întreprinderii – produs al concentrării economice, fără a diagnostica și evalua efectul generat de modificarea structurii pieței, autoritatea de concurență nu poate (și nici nu are voie) să se expună pro sau împotriva operațiunii. Povara efectuării acestor studii, analize, deduceri, concluzii este, în primul rând, atribuită întreprinderilor – subiecți ai concentrării. De a vedea, în acest context, compartimentele din notificare care trebuie să fie completate pentru ca respectiva să fie considerată de autoritatea de concurență efectiv depusă. Întreprinderile sunt impuse să aloce timp, resurse intelectuale și materiale pentru respectarea cerințelor Legii. Aceste cheltuieli sunt îndreptățite doar în cazul când întreprinderile implicate reprezintă puteri economice semnificative, cu capacitate de a influența funcționarea pieței și, respectiv, cifra de afaceri ale cărora (venitul din vânzări) nu poate fi la nivelul venitului de vânzări realizat de micro întreprinderi sau întreprinderi mici.

Din punct de vedere al dezvoltării economice, a menținerii concurenței pe piață nu găsim justificare includerii micro întreprinderilor și întreprinderilor mici în circuitul notificărilor concentrărilor economice. „Motivarea” ar fi asigurarea cu lucru a Consiliului Concurenței în domeniul controlului asupra concentrărilor economice și, respectiv, a creșterii volumului de taxe colectate pentru examinarea notificărilor (dacă ne ocupăm și cu concentrarea întreprinderilor mici!). Și totuși, asemenea activități mai probabil provoacă daune prin suprasolicitarea întreprinderilor în cauză și autorității de concurență (efectiv a mijloacelor publice !), prin risipă de resurse private și publice. Apropo, existența restanțelor Consiliului Concurenței la capitolul implementării Legii Concurenței nu sunt puse la îndoială de societate și, în acest sens o redefinire a priorităților a fost și este actuală. Mai cu seamă, că și nivelul de concentrare a majorității industriilor este înalt și continuă să crească sub „umbrela” controlului asupra concentrărilor economice.

În contextul soluționării problemei abordate, se impune majorarea pragurilor stabilite de Legea Concurenței (mărimii venitului din vânzări (cifrei de afaceri) depășirea căreia face necesară obținerea autorizării pentru efectuarea operațiunilor de concentrare economică) în vederea direcționării eforturilor Consiliului Concurenței spre examinarea /investigarea operațiunilor de concentrare economică realizate de întreprinderi cu putere economică semnificativă pe piață, minimizării risipei de resurse private și publice aferente notificării/examinării/investigării concentrărilor economice prin excluderea implicării micro întreprinderilor și întreprinderilor mici din procesul de notificare propriu-zis.

 

Scris de Valentina Novac