În cadrul proiectului Uniunii Europene „Suport pentru Consiliul Concurenței” a fost organizată o nouă ediție Competition CaFE cu reprezentanții birourilor de avocați. Una din temele prezentate de Consiliul Concurenței a fost Matricea diviziunii procedurale – adică a fost prezentat procesul de investigare a semnelor de încălcare a legislației concurențiale în cadrul Consiliului Concurenței. Ca orice alt subiect legat de aplicarea legislației concurențiale acesta este unul necesar a fi discutat și promovat cât mai intens pentru că, deși sunt deja 4 ani de la intrarea în vigoare a noii legi a concurenței, acest domeniu rămâne a fi unul la o fază incipientă.
Nedumerirea noastră, în legătură cu cele puse în discuție pe parcursul evenimentului menționat, a pornit de la un slide cu suportul căruia celor prezenți le-au fost expuse etapele primei faze de examinare a semnelor de încălcare a legislației concurențiale. A III-a etapă (a primei faze) este intitulată de autori „investigarea sub egida Plenului Consiliului Concurenței”.
Din păcate, reprezentantului PICON i-a fost refuzată participarea la acest eveniment și nu cunoaștem cu exactitate care a fost mesajul adus la detalierea acestei etape. Dar cunoaștem prevederile Legii concurenței nr. 183 din 11.07.12 și a regulamentului privind organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței unde este stipulat expres că Plenul Consiliului Concurenței este organul decizional, iar pe lângă acesta Consiliul Concurenței dispune și de aparatul executiv.
După acest model funcționează majoritatea autorităților de concurență din țările Uniunii Europene: partea executivă – care este responsabilă de investigarea propriu-zisă a semnelor de încălcare și partea decizională – este responsabilă de inițierea investigațiilor și de adoptarea deciziilor urmare a investigațiilor efectuate de partea executivă. Ori anume, aproximativ, modelul acesta a fost preluat și în Republica Moldova odată cu adoparea Legii concurenței în anul 2012 (spunem aproximativ pentru că în RM președintele aparatului executiv este și președintele organului decizional).
Dar să revenim la partea cu investigarea sub egida Plenului – conform normelor legale, Plenul Consiliului Concurenței examinează rapoartele de investigație întocmite de persoanele/departamentul responsabil de investigație. În mod normal la Plen ajung rapoartele de investigație care au fost deja remise părților implicate pentru ca acestea din urmă să își expună opinia, conform art. 59 din Legea Concurenței. Ori această etapă presupune că investigația propiu-zisă a fost finisată și Plenul Consiliului Concurenței urmează să decidă asupra existenței sau lipsei semnelor de încălcare și să dispună măsurile ce se impun, doar în baza constatărilor făcute în raportul de investigație și asupra cărora părțile implicate au avut posibilitatea să se expună.
Adevărat, Plenul Consiliului Concurenței și/sau părțile implicate pot solicita audieri în cadrul examinării raportului de investigație în Plen, pentru a fi lămurite anumite aspecte descrise în raport și/sau care ar rezulta din materialele acumulate în cadrul investigației. Urmare a examinării raportului de investigație și a celor constatate în cadrul audierilor (după caz), Plenul Consiliului Concurenței, este în drept să adopte doar anumite decizii prevăzute exaustiv de Legea Concurenței. Este dezonorabil ca normele procedurale ale Legii Concurenței să fie denaturate în acest fel și chiar în cadrul unor evenimente finanțate de Uniunea Europeană.În concluzie vom cita alin. 4) pct. 16 din regulamentul (link) privind organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței – obligația membrilor Plenului – „să nu intervină în procesul de investigație…” … ori alte explicații sau comentarii sunt de prisos.
A.O. „PICON” Moldova 