Cazul „SUPRATEN” – un început compromis

Publicat pe Actualizat pe

Plenul Consiliului Concurenței din Republica Moldova a decis, la 21.07.2016 (Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-36 din 21.07.2016), că întreprinderea „Supraten„ S.A. a încălcat art.19 alin.(1) lit b) din Legea concurenței „prin copierea ilegală a ambalajului produsului WEBER.VETONIT, care-i aparține întreprinderii „Saint-Gobain Byggprodukter AB”, Suedia, pentru produsele FINITO SV+, EUROFIN SV+ și plasarea acestora pe piață”. Pentru această încălcare întreprinderii „Supraten„ S.A. i-a fost aplicată o amendă în mărime de 1 051 755 lei 65 bani.Vetonit si eurofin-01

Este vorba despre amestec uscat pentru construcții, mărul discordiei fiind desenele aplicate pe ambalajele amestecului uscat pentru construcții fabricat de „Supraten„ S.A. și, respectiv, de „Saint-Gobain Byggprodukter AB”, Suedia.

În opinia noastră această Decizie este și una de importantă specială, datorită unui tratament deosebit a prevederilor consacrate interzicerii acțiunilor de concurență neloială cu implicarea unui obiect de proprietate intelectuală pe de o parte, și, pe de altă parte, cu regret, una obișnuită pentru Plenul Consiliului Concurenței, cu carențe, de ordin profesionist.

Tradițional, începem cu referință la Lege, astfel Legea concurenței prin prevederile Capitolului IV, interzice întreprinderilor să concureze neloial, cu alte cuvinte impune concurenții să se comporte onest pe piață. Și, dacă în cazul faptelor anticoncurențiale de bază: abuzul de poziție dominantă, acordurile anticoncurențiale, punerea în aplicare a concentrărilor economice fără autorizarea Consiliului Concurenței, grație existenței regulamentelor respective, atât întreprinderile cât și autoritatea de concurență, dispun, cel puțin, de un suport legal secundar absolut necesar implementării legislației concurențiale, atunci normele materiale consacrate interzicerii concurenței neloiale se reduc doar la cele câteva articole cuprinse la capitolul menționat mai sus. Unul din aceste articole, și anume, art.19[1], se prezintă a fi preferat, dacă e să vorbim statistic, urmărind numărul cazurilor investigate de Consiliul Concurenței la acest compartiment. Este vorba de acțiunile de concurență neloială cu implicarea unui obiect de proprietate intelectuală, care, în primul rând, din motivul lipsei, unor reguli clare de aplicare, sunt instrumentate de autoritate de pe pozițiile noi suntem specialiști, noi expertizăm, noi diagnosticăm și cunoaștem cel mai bine ce înseamnă să fii onest în sensul Legii concurenței și cam tot din aceste considerente cunoaștem cum și cât trebuie să plătească întreprinderile pentru comiterea încălcării. Cazul „Supraten„ a fost investigat la fel. În rezultat, Consiliul Concurenței a dat start unei interpretări noi a prevederilor Legii ce interzic concurența neloială în Republica Moldova. Toate cazurile privind acțiunile de concurență neloială cu implicarea unui obiect de proprietate  intelectuală, examinate în baza Legii, până la cazul „Supraten”, erau investigate prin prisma existenței unui certificat emis de AGEPI care confirmă înregistrarea dreptului de proprietate asupra obiectului de proprietate intelectuală. Alte argumente nu erau reținute de Consiliul Concurenței. Un exemplu recent a fost reflectat în articolul ”Marca „inutilitate pentru societate””.

  Anume certificatul instituției responsabile de înregistrarea dreptului asupra unui anumit obiect de proprietate intelectuală servea investigarea propriu-zisă și proba ilegalitatea sau legalitatea utilizării dreptului conferit, Consiliul Concurenței atribuindu-și rolul instanței de judecată. Despre necesitatea eliminării erorii date am atenționat în articolele precedente. Și iată că, circumstanțele au impus autoritatea să instrumenteze cazul în lipsa actelor „salvatoare„ și să recunoască/să declare (pag.7 din Decizie) –„…legislația concurențială protejează ambalajul produselor împotriva copierii, indiferent de calificarea acestuia prin prisma legislației proprietății intelectuale„. Aici începe și se termină lumina.

  Cu ce substituie autoritatea de concurență probarea folosirii ilegale a unui obiect de proprietate intelectuală (în cazul dat a copierii ilegale a ambalajului) dacă nici unul dintre concurenți nu dispune de acte care atestă înregistrarea dreptului asupra acestei proprietăți?

Decizia conține doar referință la informația parvenită de la „Saint-Gobain Byggprodukter AB”, Suedia, care invocă că produsul său ”a fost livrat pe piață Republicii Moldova, era accesibil publicului și a devenit cunoscut consumatorilor datorită calității sale”, fără, însă, a proba acest fapt; decizia expune informații privind monstra prezentată de „Saint-Gobain Byggprodukter AB”, Suedia, pe care este înscrisă data de 31 octombrie 2014 și care este considerată de autorii Deciziei suficientă pentru a deduce, că „Saint-Gobain Byggprodukter AB” a plasat, pe piața Republicii Moldova, amestecul uscat pentru construcții în ambalaj identic cu cel al monstrei, acceptat în calitate de probă de Consiliul Concurenței, înainte de ”Supraten” S.A. care a plasat produsele sale în aprilie-mai 2015 pe aceleiași piață. Decizia determină piața geografică fiind piața Republicii Moldova deoarece  produsul  în ambalajul  cu pricina a fost plasat de ”Supraten” S.A. pe piața Republicii Moldova. Întrebare – unde își comercializează produsele sale „Saint-Gobain Byggprodukter AB„? La fel pe tot teritoriu Republicii Moldova sau constatăm intersectarea intereselor în anumite localități ? Cam atât – în rest, text de umplutură. Iată, că în temeiul celor menționate, Plenul Consiliului Concurenței decide că „Saint-Gobain Byggprodukter AB”, Suedia, a făcut prima publică informația de pe ambalaj, iar „Supraten” S.A. a copiat ilegal desenul ambalajului pentru produsul WEBER.VETONIT, care-i aparține întreprinderii suedeze, și califică acțiunea drept concurență neloială, aplicând amenda de 1 051 755 lei 65 bani. Nu ne pronunțăm asupra concluziei Plenului Consiliului Concurenței vis-a-vis de acțiunile respective ale „Supraten” S.A. pe motiv, că Decizia nu oferă această posibilitate, fiind una sterilă la capitolul reflectării elementelor investigației propriu-zise. E cert însă, că deciziile privind calificarea unui comportament drept ilegal și aplicarea pedepsei coroborate cu fapta urmează să fie luate în baza unor probe relevante cazului.

Presupunem, că Consiliul Concurenței în vederea soluționării problemei cu care s-a adresat „Saint-Gobain Byggprodukter AB”, Suedia, a avut intenția să aplice regula primului intrat pe piață[2]. În lipsa unor norme legale subordonate Legii, consideram, că Decizia urma să expună esența acestei abordări și probele care urmează să fie reținute de Consiliul Concurenței pentru a susține atât statutul de concurenți, cât și de întreprindere intrată pe piață cu produsul respectiv înaintea concurentului. În acest sens sunt indispensabile informațiile cantitative și calitative despre comercializarea produsului, în dinamică, de ambele părți implicate în problemă. După care se impune constatarea faptului dacă a avut loc/are/poate avea loc fenomenul „confuzia” consumatorului consecință a similarității desenului aplicat pe ambalajele produselor. Percepția consumatorului este formatoare pentru decizie. Cine dintre consumatori va fi intervievat și cum, de asemenea sunt acțiuni care trebuie argumentate și realizate, ulterior reflectate în decizie. Un alt element constitutiv al constatării încălcării este determinarea faptului dacă respectiva faptă (în cazul dat copierea ilegală de natură să creeze confuzie) a adus sau poate aduce atingere intereselor legitime ale concurentului. Ținând cont de perioada de mai mult de jumătate de an în care aceste doua produse concurente s-au aflat simultan pe piața și, faptul că se pretinde că produsul întreprinderii „Saint-Gobain Byggprodukter AB”, Suedia a fost primul intrat pe piață, se cere probarea unei atingeri deja efectiv realizate. Instrumentarea cazului include și alte măsuri care într-un final permit diagnosticarea profesionistă a situației. În caz contrar, rămâne de neînțeles ce faptă neloială, în sensul Legii concurenței, a comis întreprinderea și în baza căror probe Plenul Consiliului Concurenței a calificat-o drept încălcarea Legii cu consecințele respective? Învață oare ceva întreprinderile lecturând un astfel de act administrativ? Și atunci, care e rostul implicării în acest proces civil a unei autorități publice?

P.S.

  • Nu ne-am referit la probleme procedurale aferente acestui caz, care de altfel, ar pune sub semnul întrebării corectitudinea inițierii investigației asupra cazului nominalizat mai sus;
  • Atenție: Regulamentul privind acceptarea angajamentelor propuse de către întreprinderi aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenței nr.2 din 22 ianuarie 2015 nu se aplică în cazul acțiunilor de concurență neloială, ci al practicilor anticoncurențiale și concentrărilor economice. Oare nu era posibil să fie lămurită clar această chestiune – în loc de expunere în Decizie a faptului depunerii angajamentelor de către întreprinderea suspectată de încălcare și a constatării că cererea nu corespunde cerințelor Regulamentului nominalizat.

Scris de Valentina Novac

[1]               Legea concurenței nr. 183 din 11.07.20 Articolul 19. Confuzia
(1) Sînt interzise orice acţiuni sau fapte care sînt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin:
a) folosirea ilegală, integrală sau parţială a unei mărci, embleme de deservire, denumiri de firmă, a unui desen sau model industrial sau  a altor obiecte ale proprietăţii industriale de natură să creeze o confuzie cu cele folosite în mod legal de către o altă întreprindere;
b) copierea ilegală a formei, a ambalajului şi/sau a aspectului exterior al produsului unei întreprinderi şi plasarea produsului respectiv pe piaţă, copierea ilegală a publicităţii unei întreprinderi, dacă aceasta a adus sau poate aduce atingere intereselor legitime ale concurentului.
(2) Prezentul articol nu este aplicabil caracteristicilor produsului determinate exclusiv de funcţia tehnică pe care o îndeplinesc.
[2]             Considerăm inacceptabilă, în contextul examinării unei probleme legate de încălcarea legislației concurențiale, formularea întrebuințată în Decizie: „dreptul asupra desenului industrial respectiv va avea acea întreprindere care prima l-a făcut public„. Să ținem cont că concurența economică se desfășoară pe piață. Se cere o exprimare precisă a mesajului exprimat prin „făcut public„, care a fost călăuză la instrumentarea cazului dat.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s